Obiective

mocanita
Numită adesea „Mocăniţa de pe Valea Vaserului“, Calea Ferată Forestieră din Vişeu de Sus se află chiar în nordul României, la graniţa cu Ucraina şi reprezintă o bogăţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi cultural. Pe o rută de aproape 60 kilometri distanţă circulă – pe lângă locomotive Diesel – până astăzi locomotive cu abur înfocate cu lemn, lucru prin care CFF Vişeu de Sus (prescurtare de la Calea Ferată Forestieră) devine cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, care funcţionează cu abur.

Linia care a fost construită dupa ecartamentul austro-ungar de 760mm, duce într-o vale de o sălbăticie fermecătoare, de-a lungul râului Vaser, peste poduri şi prin tunele. Calea ferată trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, ci este locuită doar de urşi şi lupi.

În 1932 s-a început construcţia la Calea Ferată Forestieră, care în comparaţie cu plutăritul însemna un enorm progres tehnic.
Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată Europa, în special în zona carpatică. Principiul lor de funcţionare era simplu: urmând cursul râului, a fost necesară o rază îngustă a curbelor (de aceea calea ferată are ecartament îngust); era în aşa fel organizat încât trucurile goale pentru lemn erau trase de locomotivele mici în sus, pe când trenurile cu mare încărcătură coborau la vale, înspre gater, doar din când în când ajutate de locomotive şi înfrânate.

Din anul 2000 calea ferată forestieră este sprijinită şi din străinatate prin asociatia „Hilfe für die Wassertalbahn“ Cu ajutorul elveţienilor s-au repus în funcţiune locomotive care fuseseră retrase din funcţiune, s-au procurat noi vagoane de persoane şi s-au resturat depoul şi cladirea istorică a gării. În jurul gării din Vişeu de Sus există o infrastructură importantă care poate fi folosită pentru dezvoltarea turismului.

Din anul 2005 circulă pentru vizitatori vagoane de persoane conform unui program şi tractate de locomotive cu abur, iar din 2007 Valea Vaserului face parte din Parcul Natural „Munţii Maramureşului“ fiind sub protecţie europeană.

cascada
Cascada Cailor este situată în apropiere de stațiunea turistică Borșa, în partea de NE a Munților Rodnei. Apa adunată într-un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, în mai multe trepte, rezultând cea mai mare cascadă din România. Se află la altitudinea de 1300 m iar căderea de apă este de 90 metri.

Accesul spre cascada este facil, fie pe jos de la Borşa pe o poteca, fie cu telescaunul din statiunea Borşa. De la capatul superior al telescaunului se poate ajunge la Cascada Cailor in circa 15 minute.

cimitirul-sapanta
Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânța, județul Maramureș, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice, persoanele respective.

Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Ce este sigur atestat, este că în anul 1935, la sugestia preotului greco-catolic Grigore Rițiu, care era și profesor de română și latină, Stan Ioan Pătraș a realizat partea verticală a crucilor ceva mai lat, cu loc pentru epitaf. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică.

Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă — o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere.

2013_04_24_iz8y9450_rsz
Închisoarea Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun, de către adminstrația austro-ungară. În august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elevi și țărani maramureșeni. În zilele 1950 au fost aduși la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga țară (foști miniștri, academicieni, economiști, militari, istorici, ziariști, politicieni), unii dintre ei condamnați la pedepse grele, alții nici măcar judecați.

Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, opriți de a se întinde ziua pe paturile din celulele, fără încălzire. Nu aveau voie sa privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiți să stea la “neagra” și “șura”, celule de tip carceră, fară lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilința și batjocora faceau parte din programul de exterminare.

În 1955, ca urmare a Convenției de la Geneva și a admiterii României comuniste( Republica Populară Română ) în ONU, a avut loc o grațiere. O parte din deținuții politici din închisorile românești au fost eliberați, o parte transferați în alte locuri, inclusiv în domiciliu obligatoriu. La Sighet, din cei circa 200 de deținuți, 54 muriseră deja. Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. Totuși, deținuți politici mai apăreau și în anii următori, mai ales “în trecere” spre spitalul psihiatric din localitate.

În 1977 închisoarea a fost dezafectată și a intrat într-un proces de degradare.

Lacul-Stiol-Muntii-Rodnei
Se pleaca cu telescaunul de la Complexul turistic Borsa si dupa 17min se ajunge sus, aici drumul se bifurca in doua :la dreapta se coboara in 20min la Cascada Cailor , iar drept se urca spre platoul Stiol relativ usor. In circa 30min se ajunge pe platou apoi se face dreapta pe drum forestier si dupa 15min se ajunge in dreptul unor stani .Aici se uneste cu drumul foarte greu care urca direct de la Cascada Cailor pe care il recomand doar celor cu antrenament.Se continua drumul pe platou pe sub saua Gargalau ocolind prin stanga si in circa 30-40min se ajunge la Lacul Izvorul Bistritei Aurii(Lacul Stiol) in caldarea formata sub varful Gargalau.La intoarcere in dreptul stanilor se poate cobori direct la cascada in circa30min sau se poate ocoli revenind pe la bifurcatia de dinaintea telescaunului, a doua varianta fiind si cea mai indicata fiind mult mai usoara, dar este ceva mai lunga 45min-1h. Cascada are o inaltime de 90m si exista si un mic popas amenajat.De la cascada se poate reveni urcand in 30min la telescaun sau se poate cobori direct la Complexul turistic Borsa pe drumul care trece pe la vechea cariera de piatra in circa 1:30h.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Monument ridicat de Vida Gheza, in memoria martirilor din Moisei ucisi de trupele horthyste in retragere. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatra (2 chipuri omenesti si 10 masti traditionale maramuresene).

La data de 14 octombrie 1944 trupele maghiare aflate in retragere pe Valea Izei au omorat 39 de romani si 3 evrei in doua case de lemn de la iesirea din comuna Moisei catre Borsa, pe motivul ca ar fi fost partizani si ca ar fi obstructionat retragerea. Romanii si cei 3 evrei au fost fortati sa intre in case si apoi au fost impuscati prin ferestrele locuintelor. Victimele maghiarilor horthysti faceau parte din detasamentele de munca fortata din Muntii Carpati. Dintre cei identificati ulterior, 24 erau originari din judetul Mures, 3 din judetul Cluj si 4 din judetul Maramures. Din cauza retragerii frontului, cadavrele au fost ingropate la doua saptamani dupa comiterea masacrului, cand localnicii evacuati au putut reveni la casele lor. Deasupra gropii comune a fost ridicata o troita de lemn, inlocuita dupa cativa ani de un ansamblu din piatra.